Fetele cochetele

Uneori mă întreb de ce noi femeile facem atâtea compromisuri când vine vorba de modul în care arătăm. 

Când eram mai prin liceu eram convinsă că o facem pentru băieţi. Cu cât erai mai slabă, mai draguţă, cu cât purtai un decolteu mai mare şi veneai cu umerii goi, cu cât aveai picioare lungi şi fuste scurte cu atât baieţii din clasa a12a te aclamau şi se uitau după tine pe culoarele comuniste pe care defilai în pauză. Ţineai cure, te dădeai cu toate cremele pământului făcute de bunica ca să-ţi dispară coşurile, te vopseai pe ascuns să nu te prindă tata, iar geanta/ghiozdanul tău era plină/plin cu farduri şi creme demachiante, pentru că evident nu te puteai machia acasă şi nici nu puteai veni machiată la tata acasă, aşa că te machiai şi demachiai în lift, pe stradă, în tramvai. Hai că vă sună cunoscut :-). 

Iar când un baiat drăguţ pe care îl plăceai îţi propunea să mergeţi împreună la balul bobocilor nu mai ştiai cum să-i convingi pe părinţi, mai ales pe tata, să te lase până mai târziu să dansezi cu baiatul vieţii tale. Şi cireaşa de pe tort era in formă circulară de mărime potrivită, cumpărată la bucată de la chioşcul din colţul şcolii, ţigara. Trebuia să fumezi că să te duci in spatele şcolii cu cei mai cool dintre cei mai cool din liceu. 

                                          Sursa: Mediafax

Ei bine, abia mai târziu realizezi că toate acele sacrificii pe care în naivitatea ta le făceai erau de prisos. În primul rând nu faceai acele sacrificii pentru baiatul vieţii tale, ci pentru fetele cârcotaşe de care erai inconjurată în permanenţă, iar baieţii aceia cool nu erau cu fetele cele mai slabe şi cele mai dispuse la diverse lucruri pentru că vroiau neapărat, ci pentru că societatea acea numită liceu o impunea... Sunt convinsă de doua lucruri: fetele obraznice s-au cuminţit, iar baieţii cool s-au însurat cu fete cuminţi, sau cel puţin o mare parte.

E frumos să încerci să pari mai mare şi cool şi să faci compromisuri, dar întrebarea este până unde erai dispusă să mergi. Ei bine eu mă bucur că părinţii mei mi-au explicat la momentul potrivit cum stau lucrurile şi mi-au trasat valorile potrivite în viaţă, drept urmare am ştiut să mă opresc acolo unde eram sigură pe mine însămi. Îmi doresc să-i pot învăţa pe copiii mei, la randul meu, aceleaşi valori.

Aşadar, sacrificiile nu le faceam pentru băieţi...