Decizii, decizii, decizii

Cu cât înaintezi în vârstă am impresia că deciziile pe care trebuie să le ei sunt din ce în ce mai dificile. Pui in balanţă mult mai multe lucruri decât la vârsta maginifică de 20 de ani. Nu te mai poţi arunca cu capul înainte zicând "Ce-o fi, o fi!". 

Parcă şi deciziile sunt de altă natură şi nu le poţi lua de una singură. Evident e bine că Jumatatea Mea este lângă mine şi mă poate ajuta în deciziile grele, dar tot greu este şi tot te răsuceşti de pe o parte pe alta toată noaptea, dacă e ok sau nu, să accepţi să faci voluntar o poziţie regională pe langă job-ul de zi cu zi. Şi credeţi-mă că nu este o decizie uşoară (mai ales pentru că este voluntară). Pe lângă decizia în sine, care evident că şeful ţi-o pune pe tavă ca o oportunitate nemaîntâlnită şi excepţională, trebuie să intri şi în jocul politic. Şi credeţi-mă că nu e uşor să faci politică. Am început să-mi dau seama că nu e uşor să fii politician! (e greu de crezut :-p).

Ei bine mai sunt şi genul care nu poate face un job de mântuială sau doar de dragul de a o face. În plus mie imi place job-ul local unde sunt hands on şi unde pot lua decizii clare. 

Într-adevăr este o oportunitate (job-ul este temporar...), o sa dea bine la CV şi o sa pot demonstra că pot să fac şi acest lucru aşa cum am demonstrat că pot face un post de manager la numai 25 de ani şi jumatate. Problema este că multinaţionala extraordinară la care lucrez mă plateşte ca pe o secretară şi mai are pretenţia să fac şi job regional pe langă cel local, tot platită ca o secretară... Ei bine acum intelegeţi dilema mea...

Aşadar, deciziile nu sunt uşoare!