Postări

Se afișează postări din 2013

Ultima zi din cei 7 ani și jumătate

Tristețe, trădare, lașitate, abondon, deprimare, păreri de rău.... Cam asta simt în ultima zi din cei 7 ani și jumătate!   7 ani și jumătate de muncă, de dedicare, de pus suflet, de învățare, de succese, de împliniri! Așa se termină un capitol din viața mea. Un capitol plin de dăruire, momente frumoase, de momente stresante, de muncă în echipă și amintirile unui brand ce de mult a apus, dar n-am vrut să recunosc. Brandului îi urez să-și revină, echipei dezbinate, care pe unde, le doresc mult succes și mult noroc, iar celor care au rămas numai de bine!    Așadar, să înceapă un nou capitol!

Cutia cu surprize

Ne-am obișnuit ca de multe ori să primim surprize, de ziua noastră, de ziua numelui, de ziua soțului, de Crăciun, un ceas frumos, o bijuterie, o cerere în căsătorie. Acestea sunt surprizele tangibile la care ne gândim în primul rând când auzim cuvântul "surpriză".   Dar sunt și altfel de surprize pe care unvirsul, destinul, Dumnezeu ni le pregătește de-a lungul vieții. Sunt suprize frumoase, dar și surprize mai puțin frumoase. Toate acestea ne pregătesc pentru ceea ce urmează să ni se întâmple. Cel mai important este să primim surprizele cu mare interes și să ne bucurăm de ele la maxim. Pe cele mai puțin plăcute trebuie să le luăm ca atare și să încercam să le vedem și partea bună. Toate se întâmplă cu un rost și toate sunt aranjate de acest univers, destin sau chiar Dumnezeu într-un mod miraculous.    Nu sunt într-un moment în care să văd această surpriză mai puțin plăcută din viață mea cu ochi pozitivi, dar încerc să mă bucur de celelalte suprize extraordinare pe care mi le

Fuse şi se duse

Fuse și se duse...cam așa aș caracteriza ultimele întâmplări. Pierzi pe de-o parte, dar câștigi pe alta. Întotdeauna există un echilibru în univers.    Tot ce am clădit, tot ceea ce am făcut 7 ani de zile, tot ceea ce am realizat cu efort, dedicare și multă muncă, într-o clipită se duc, dispar în ceată, ca și cum n-ar fi existat. Și te trezsti că trebuie s-o iei de la capăt...cu forțe noi și cu dedicarea aceea de la 20 de ani. Problema este că nu mai am 20 de ani și nu mai sunt doar eu și el...suntem 4. Dar pe de altă parte universul îți oferă în schimb alte experiențe și alte satisfacții sufletești. Tot ce-mi doresc este să pot avea tăria, puterea, dedicarea s-o pot lua de la capăt. Nici nu știu cum s-o fac și de unde să încep...    Așadar, începe căutarea...