Just Me

Azi este ziua mamei! Împlinește frumoasa vârstă de 60 de ani! O vârstă rotundă, o vârstă înțeleaptă, o vârstă la care trăirile vieții sunt cu totul și cu totul deosebite. O vârstă care așterne pe fața mamei mele o strălucire deosebită!   E la fel de frumoasă, la fel de strălucitoare și la fel de cochetă. E mare minune să ajungi la această vârstă să poți zâmbi și să poți transmite copiilor tăi aceeași candoare de altă dată. Numai părinții îți mai pot transmite astfel de trăiri, când te duci la ei să te simți ca la 15 ani.   Îmi doresc să fie sănătoasă, să rămână la fel de tânără, de deschisă, de cochetă, la fel de puternică, înțeleaptă, frumoasă, iubitoare, tandră, să zâmbească cât mai des posibil şi să se bucure de vârsta frumoasă pe care o are!    Așadar: te iubesc, mama!

Ziua mea preferată din aceste multe zile cu mâncare este chiar Ajunul. De când eram mică ne strângeam cu tot familionul în jurul bradului cântam colinde...e hai nu chiar :-))))), doar deschideam cadouri şi mâncam. Dar îmi place toată atmosfera din acea seară, ne îmbrăcăm frumos, pe fundal se aud colinde, bradul licăreşte, facem poze, deschidem cadouri şi binenteles gustăm din cele făcute de mama. Dar mai mult decât atât îmi place atmosfera pozitivă şi relaxantă. Orice probleme ai avea pentru câteva ore le uiţi şi te bucuri ca un copil mic la deschiderea cadourilor :-).   Asta s-a întâmplat şi anul acesta, doar că a fost la noi acasă, cu tot familionul, cu pregătiri intense inclusiv un curcan la cuptor făcut de soţul meu ;-). Câteva poze să intraţi în atmosferă:  Aşadar, relaxaţi-vă şi lăsaţi-vă duşi de val!!!!

 În primul rând cozonacii au ieşit! În al doilea rând sunt şi gustoşi :-)  Aşadar, sunt mândră de mine!

Așa cum spun și versurile din reclama celebră, sărbătorile vin. Anul acesta n-am simțit așa de mult, ca în anii trecuți,  febra sărbătorilor. A trecut anul atât de repede încât dacă mă întrebai în ce an suntem ezitam să spun 2011, mai de grabă spuneam că suntem în martie 2010. Mă tot gândeam și tot încercam să-mi dau seama ce să fac să intru în spiritul sărbătorilor. Și cum nu mă puteam transforma în Moș Crăciun sau poate într-un spiriduș și să fac cât mai multe cadouri, am zis să fac ceva tipic de Crăciun. Cum sarmale, piftie, friptură fac părinții, caltaboș, tobă, lebăr face sibianul din piață, iar vinul tataie, nu-mi rămâneau foarte multe opțiuni așa că am decis să fac cozonaci. Da, ați citit bine, co-zo-naci. Eu! Eu care n-am făcut în viața mea o prăjitură, eu care în bucătăria din dotare sunt ajutor de bucătar :-). Ei bine am început cu începutul, search pe goagăl "reţetă cozonaci cu nucă și cacao", găsit rețetă, cumpărat ingrediente, iar pe 23 decembrie, orele

Ieri a trebuit să ajung din nou la minunatul ghișeu de taxe și impozite din Chitila și mi-am adus aminte de diferența de abordare.   Până nu de mult aveam buletin de București și aparțineam de sector 1. Când trebuia să plătesc taxe sau să-mi iau o hârtie era un calvar, niciodată nu completai cum trebuie formularele, niciodată nu aveai toate actele și stăteai și la o coadă infernală ca să afli că trebuie să mai stai o dată. După ce mi-am făcut buletin de "țară" am fost nevoită să fac câteva vizite la biroul de taxe și impozite al orașului Chitila. M-am înarmat cu nervi de oţel și cu multă răbdare și calm. Nici aici nu completasem tot, nu scria ce acte ai nevoie, dar supriza a apărut exact când mă așteptam mai puțin. Tot personalul înarmat cu bunăvoință, politețe și foarte mult zâmbet. Am rămas șocată, nu știau cum să te mai ajute și cum să te mai sfătuiască ca data viitoare să vii cu tot ce trebuie, mai aveau puțin și-ți dădeau și numărul de mobil să le suni dacă ai nelămur

Tocmai am aflat că am fost un pic "terfelită" de un "jurmalist" pentru participarea mea într-un juriu, unde am cântărit campanii online din mediul românesc. Surprinzător n-am luat-o personal, cum am obiceiul, dar m-a deranjat că n-a făcut reseach aprofundat pentru niciunul din cei terfeliți. Important nu este de cât timp faci online sau ce ai făcut înainte. Toți am început de jos și toți am făcut job-uri de juniori, altfel n-ai cum. Evident că nu mă compar cu mai marii industriei, dar cred că nu e relevant să te uiți la un cont de linkedin că să poți judeca viața profesională a unei persoane. Trebuie să cântărești un pic și ce a făcut efectiv și ce aport a adus în primul rând companiei și în al doilea rând acestei comunități online, cu ce bugete, cum, când și în ce fel...   Așadar, vă rog documentați-vă înainte de orice!