De ceva timp îmi doresc să scriu despre prietena mea pentru care am o admiraţie extraordinară. Nu numai datorită curajului pe care l-a avut în general în viaţă, dar şi pentru optimismul şi puterea de a merge mai departe şi a-şi schimba viaţa la 180 de grade şi nu numai o dată. Mi-a fost colegă la corporaţia la care eu încă lucrez şi ne-a legat o prietenie sinceră, deşi nu pot spune că vorbim foarte des, dar în momentul în care ne întâlnim pe meleaguri româneşti nu ne mai oprim din povestit :-). Nu vreau să aştern viaţa ei pe foile albe ale blogului, dar măcar să povestesc şi să-mi exprim admiraţia pentru ultima ei schimbare în viaţă. A lucrat peste 10 ani în domeniul online la mari corporaţii cu o dedicaţie şi perseverenţă cum rar mai întâlneşti. Ultimii ani şi i-a petrecut la Viena la aceeaşi corporaţie de la care a plecat din Bucureşti şi cu toate schimbările, de la cultură, oameni până la stilul de viaţă, a rezistat 3 ani printre străini. După aceşti mulţi ani ...
Ca o continoare la postul trecut, nu mă pot abține să nu comentez profesionalismul jurnaliștilor din această țara. Nu numai că vânează orice bârfă și orice femeie dezbrăcată, mai sunt și lipsiți de cel mai elementar bun simț. Cineva din cadrul companiei Nokia sau a autorităților a furnizat toate salariile angajaților, iar un deștept de jurnalist de la Cluj a publicat liste întregi de salarii, care evident sunt confidențiale. După care evident că și un ziar de București a preluat. Am și eu o întrebare: ce obține/obțin cu asta? Aș vrea să-mi explice și mie...mintea mea îngustă nu înțelege... Și pe lângă toate astea sunt și comentariile care vin tot de la același tip de oameni care nu înțeleg nici măcar 1% din economie, politică monetară și să nu mai zic de de alte domenii economice și financiare; și mai au tupeul să judece oamenii fără să-i cunoască... Rușine! Aș vrea să adaug și o parte pozitivă pe care am observat-o: bloggerii și twitteristi dau...
Mda...este complicat...cred ca dupa o anumita varsta devine complicat...cred ca ne este foarte greu sa ne gasim echilibru; copii, sot, parinti cu ale lor probleme, munca, cariera, casa, prieteni, falsi prieteni, prietenii copiilor, parintii prietenilor copiilor, vacante, bani, astea doar asa la o "aruncatura de bat", sa nu mai vorbesc de faptul ca trebuie sa te ingrijesti: sa te speli, coafat, unghii, epilat, vopsit, pensat, etc.. Si evident ca nu mai ai timp de hobbyuri, sport sau alte activitati care ar putea sa te relaxeze, sa te scoata din agitatia unei zi pline. Nu cred in faptul ca "era mai bine la 20 de ani", la 20 de ani nu puteam sa fac ce fac acum, numai o super femeie de 35 de ani poate :))). Asadar, 10 minute pe eliptica azi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu