Sentimente

 

Ne-am cunoscut în clasa a IV a, când s-a mutat la Liceul Cervantes la clasa învăţătoarei Anca Haiduc unde și eu eram elevă. N-am să uit părul ei luuuuung, de un blond auriu prins într-o coadă împletită, îmbujorată, cu ochii mari și albaștri, timidă și sfioasă. De atunci au trecut 18 ani, o mulțime de ani, de amintiri, de trăiri, de plânsete, de râsete și de bucurii. Mulți ani am fost cele mai bune prietene, am stat în aceeași bancă, am mers la aceeași facultate, am fost în aceeași grupă. Mulți ani!

În acest moment nu mai suntem cele mai bune prietene, dar suntem în același grup de prieteni. Nu mai vorbim zilnic la telefon, nu ne mai povestim vrute și nevrute, nu mai plângem una pe umărul celeilalte. Asta e, viață merge înainte.

Stând și așteptând telefonul, multe sentimente m-au încercat. De la amintirile când chiuleam împreună, când ne-au prins fumând în spatele școlii, când am fost la directoare în birou, când ne machiam pe ascuns, când ne plăcea de aceeași băieți, când le luam apărarea băieților din clasă, când ne-am îmbătat prima oară, când ne certam de nu mai vorbeam cu ziele, când plângeam decepționate după câte un băiat, când am luat premiu în clasă aXIIa, când mergeam fără bilet pe tramvai, când visam amândouă cum va fi când vom fi mari, când ne desenam în rochii de mireasă, când ne mințeam părinții, când împărțeam ultimul leu să ne luăm țigări, când ne căutam de muncă și lista poate continua la infinit. Aceste amintiri nu le poți șterge cu buretele indiferent ce se va întâmplă cu noi peste ani. Din păcate toate aceste amintiri retrăite m-au făcut să realizez că anii au zburat, iar noi suntem mari și încercam să ne trăim acele vise inocente de la 14 ani.

Alexia a venit pe lume! Emoțiile sunt mari și îmi dorsc să fie blondă cu ochi albaștri, probabil din egoism îmi doresc să semene cu ea! :-)

Așadar, unele prietenii sunt pe viață!