Manegeritele

Cred că subiectul pe care îl abordez azi este unul destul de discuat în secolul XXI. Dar în România, îmi permit să spun, că este diferit şi total ieşit din context. Manageriţele din România sunt foarte diferite de cele din vestul Europei. Nu zic că e uşor să ajungi Director Executiv în ţara noastră ca femeie, dar mi se pare că e un sacrificiu pe care nu mi l-aş asuma.

 

 

 Am întâlnit femei managerite care n-au viaţă privată şi care stau până la 11 noaptea la birou şi au pretenţia ca şi echipa să stea până la ora aia sau chiar mai mult. N-au copii şi nici tu nu trebuie să ai, la ce-ţi trebuie! N-au viaţă sexuală şi sunt nervoase tot timpul, de ce să avem nevoie de bărbaţi, suntem femei independente. Ei...şi de aici începe dramă emoţională prin care trec o grămadă de oameni care au astfel de şefe. Dragele mele feministe fără viaţă, angajaţi-va în echipă fete/băieţi cu acelaşi tel în viaţă: munca înnobilează!

 

 

 Şi pe lângă faptul că stau până târziu în noapte la serviciu, preiau şi o grămadă de proiecte care nu ţin de departamentul lor, doar că să dea bine şi să arate cât de dedicate sunt şi cât de orientate către carieră sunt. Surpriză, nu e cam aşa! Şi pot enumera câteva efecte pe termen lung: 1. nu mai ai viziune 2. nu mai dai randament 3. nu mai aduci rezultate. Şi cred că cele 3 efecte nu pre ajută în "devenirea de Director".

 

 

 Şi pe lângă defectele din fabrică enumerate mai sus, mai au unul care le întrece pe toate. N-aţi auzit o managerita zicând "hadeti să ieşim la un suc vineri seară, plecăm mai devreme la 9 (!!!!!) şi mergem împreună să bem un suc". Deci, după ce te văd 5 zile/săptămâna 14 ore/zi mai vreau să ies şi cu tine la suc?!?! Ei bine nu vă întreabă pentru că îi sunteţi foarte dragă/drag ci pentru că nu are prieteni şi nu interacţionează cu nimeni. evident că lucrează şi în weekend...

 

 

 Ei bine e posibil ca doamnele în cauza să mă contrazică, vorba aceea ele sunt "dedicate" iar eu o femeie "de casă". Dar cred cu convingere că eu şi doamnele că mine suntem mult mai fericite, împlinite, cu bărbaţi extraordinari acasă :-)

 

 

 Sfatul meu este să fim întrebaţi la interviu: eşti pus pe carieră sau îţi place devreme acasă? Aşa măcar ştii la ce să te aştepţi şi în ce te bagi când accepţi o cucoană ca asta.

 

 

 Aşadar, spor la treabă!