Oameni si amprente

În acest moment citesc cartea Andreei Esca. Da, o citesc pentru că o stimez foarte mult, stimez femeia Andreea Esca, stimez omul de media, stimez prezentatorul de știri, stimez capacitatea ei de a-și păstra echilibrul, stimez jurnalistul, familistul, cum își crește copiii, iar lista ar putea continua ... o femeie puternică care a reușit să-și păstreze integritatea... Mă rog, nu despre asta aș dori să vorbesc în acest post, ci cum spune ea că fiecare persoană cu care interacționezi lasă o amprenta în viață noastră și de multe ori în formarea noastră că adult și nu numai. 

  

Într-una din povestiri își aducea aminte de bunici și de momentele speciale trăite în vacanțe. Asta m-a dus și pe mine cu gândul la copilărie și am început să-mi aduc aminte de vacanțele mele la Rm. Sărat, jud Buzău, alături de mamaia și tataia...mirosul trandafirilor din grădina din față...hortensiile multicolore care îmbrăcau gardul vecin (drept urmare buchetul meu de mireasa a continut si hortensii..)...dulceața de trandafiri cu farfuriile și lingurițele mici speciale pentru acest ritual și nelipsitul sifon...livada din spatele casei în care alergam de dimineață până seara...leagănul făcut de tataie...mirosul de vană de lemn în care spăla mamaie haine cu săpun de casă...mirosul de așternuturi apretate...și aș putea continuă până mâine. Nu exista seară în care să nu dorm cu tateie, febleța mea,...mirosul din casă parcă încă îl simț...respirația lui și nu în ultimul rând masajul de seară și poveștile minunate de care nu putea scăpa. 

  

Viață lui tataie e una miraculoasă care ar avea nevoie de sute de pagini.. A luptat în al doilea război mondial, rănit de 2 ori, prizioner de război într-un lagăr în nordul Moldovei, a evadat, a venit pe jos până acasă și în fața porții stră-bunica leșină, crezând că a văzut o stafie...îi făcuseră și mormânt. Ei bine după toate decorațiile primite de la rege și îngropate în spatele curții de frica comuniștilor, culmea! devine Comandatul poliției orașului Rm. Sărat. Nimic interesant...o viață liniștită...suna telefonul la 2 noaptea că trebuiea să meargă să investigheze un furt în satul x, o crimă în satul y... Evident că eu n-am prins acele vremuri, dar avea harul magnific de a-mi povesti în fiecare seară (și vă spun sincer că nu avea încotro :-)) de nenumărate ori cum prindea hoții, cum investiga, cum a venit pe jos din lagăr și tot așa. Dar avea și un har să mă țină în suspans chiar dacă știam povestea...era a 10 cea oară când o auzeam...dar la fel de fascinantă... 

  

Și cum îmi aduceam eu aminte de toată mireasma copilăriei petrecute la ei, tocamai deschideam televizorul să mă uită la serialul polițist preferat...Fantastic...îmi plac poveștile palpitanate, investigații criminale, analiză psihologică, care sunt suspecții și cum analizăm o problemă din mai multe unghiuri... Fantastic...o amprenta...și nu e o amprenta relationata cu un hobby, ci o amprenta lăsată în felul meu de a fi... 

  

 Așadar, hai să ne descoperim amprentele!