Cu cât înaintezi în vârstă am impresia că deciziile pe care trebuie să le ei sunt din ce în ce mai dificile. Pui in balanţă mult mai multe lucruri decât la vârsta maginifică de 20 de ani. Nu te mai poţi arunca cu capul înainte zicând "Ce-o fi, o fi!". Parcă şi deciziile sunt de altă natură şi nu le poţi lua de una singură. Evident e bine că Jumatatea Mea este lângă mine şi mă poate ajuta în deciziile grele, dar tot greu este şi tot te răsuceşti de pe o parte pe alta toată noaptea, dacă e ok sau nu, să accepţi să faci voluntar o poziţie regională pe langă job-ul de zi cu zi. Şi credeţi-mă că nu este o decizie uşoară (mai ales pentru că este voluntară ). Pe lângă decizia în sine, care evident că şeful ţi-o pune pe tavă ca o oportunitate nemaîntâlnită şi excepţională, trebuie să intri şi în jocul politic. Şi credeţi-mă că nu e uşor să faci politică. Am început să-mi dau seama că nu e uşor să fii politician! (e greu de crezut :-p). Ei bine mai sunt şi genul care nu ...
În două săptămâni alţi doi prieteni din grupul nostru se căsătoresc, Oana si Cosmin. Şi pentru că se poarta şi pe la noi, s-au organizat petreceri de burlaci şi burlăciţe. Evident că separat :-)) Baieţii au hotarat să plece în armată, ca tot nu e obligatorie ;-). Ce s-a întâmplat acolo stays acolo. Pentru că prietena mea dragă, Oana, a avut nişte domnişoare de onoare foarte demne de această poziţie, n-au organizat nimic. Drept urmare m-am oferit să-i organizăm şi ei o petrecere cel puţin la fel de funny, distractivă cum am avut şi noi restul fetelor. O sa mă laud un pic, dar chiar a ieştit foarte bine. Deşi am facut in Bucureşti, ca să vină şi cele 2 mămici to come, a ieşit aşa cum trebuie să iasă o petrecere numai de fete. Nu vă faceţi iluzii ca n-am avut stripări :-). În primul rând i-am făcut supriză, ei i-am spus că petrecerea este sâmbătă, iar noi ne-am dus vineri peste ea acasă. Împreună cu Raluca am făcut o diversiune. Cert este că nimic nu se compară...
Așa cum spun și versurile din reclama celebră, sărbătorile vin. Anul acesta n-am simțit așa de mult, ca în anii trecuți, febra sărbătorilor. A trecut anul atât de repede încât dacă mă întrebai în ce an suntem ezitam să spun 2011, mai de grabă spuneam că suntem în martie 2010. Mă tot gândeam și tot încercam să-mi dau seama ce să fac să intru în spiritul sărbătorilor. Și cum nu mă puteam transforma în Moș Crăciun sau poate într-un spiriduș și să fac cât mai multe cadouri, am zis să fac ceva tipic de Crăciun. Cum sarmale, piftie, friptură fac părinții, caltaboș, tobă, lebăr face sibianul din piață, iar vinul tataie, nu-mi rămâneau foarte multe opțiuni așa că am decis să fac cozonaci. Da, ați citit bine, co-zo-naci. Eu! Eu care n-am făcut în viața mea o prăjitură, eu care în bucătăria din dotare sunt ajutor de bucătar :-). Ei bine am început cu începutul, search pe goagăl "reţetă cozonaci cu nucă și cacao", găsit rețetă, cumpărat ingrediente, iar pe 23 decembrie, orele ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu