Cu cât înaintezi în vârstă am impresia că deciziile pe care trebuie să le ei sunt din ce în ce mai dificile. Pui in balanţă mult mai multe lucruri decât la vârsta maginifică de 20 de ani. Nu te mai poţi arunca cu capul înainte zicând "Ce-o fi, o fi!". Parcă şi deciziile sunt de altă natură şi nu le poţi lua de una singură. Evident e bine că Jumatatea Mea este lângă mine şi mă poate ajuta în deciziile grele, dar tot greu este şi tot te răsuceşti de pe o parte pe alta toată noaptea, dacă e ok sau nu, să accepţi să faci voluntar o poziţie regională pe langă job-ul de zi cu zi. Şi credeţi-mă că nu este o decizie uşoară (mai ales pentru că este voluntară ). Pe lângă decizia în sine, care evident că şeful ţi-o pune pe tavă ca o oportunitate nemaîntâlnită şi excepţională, trebuie să intri şi în jocul politic. Şi credeţi-mă că nu e uşor să faci politică. Am început să-mi dau seama că nu e uşor să fii politician! (e greu de crezut :-p). Ei bine mai sunt şi genul care nu ...
Azi este ziua mamei! Împlinește frumoasa vârstă de 60 de ani! O vârstă rotundă, o vârstă înțeleaptă, o vârstă la care trăirile vieții sunt cu totul și cu totul deosebite. O vârstă care așterne pe fața mamei mele o strălucire deosebită! E la fel de frumoasă, la fel de strălucitoare și la fel de cochetă. E mare minune să ajungi la această vârstă să poți zâmbi și să poți transmite copiilor tăi aceeași candoare de altă dată. Numai părinții îți mai pot transmite astfel de trăiri, când te duci la ei să te simți ca la 15 ani. Îmi doresc să fie sănătoasă, să rămână la fel de tânără, de deschisă, de cochetă, la fel de puternică, înțeleaptă, frumoasă, iubitoare, tandră, să zâmbească cât mai des posibil şi să se bucure de vârsta frumoasă pe care o are! Așadar: te iubesc, mama!
Așa cum spun și versurile din reclama celebră, sărbătorile vin. Anul acesta n-am simțit așa de mult, ca în anii trecuți, febra sărbătorilor. A trecut anul atât de repede încât dacă mă întrebai în ce an suntem ezitam să spun 2011, mai de grabă spuneam că suntem în martie 2010. Mă tot gândeam și tot încercam să-mi dau seama ce să fac să intru în spiritul sărbătorilor. Și cum nu mă puteam transforma în Moș Crăciun sau poate într-un spiriduș și să fac cât mai multe cadouri, am zis să fac ceva tipic de Crăciun. Cum sarmale, piftie, friptură fac părinții, caltaboș, tobă, lebăr face sibianul din piață, iar vinul tataie, nu-mi rămâneau foarte multe opțiuni așa că am decis să fac cozonaci. Da, ați citit bine, co-zo-naci. Eu! Eu care n-am făcut în viața mea o prăjitură, eu care în bucătăria din dotare sunt ajutor de bucătar :-). Ei bine am început cu începutul, search pe goagăl "reţetă cozonaci cu nucă și cacao", găsit rețetă, cumpărat ingrediente, iar pe 23 decembrie, orele ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu