Just Me

Tristețe, trădare, lașitate, abondon, deprimare, păreri de rău.... Cam asta simt în ultima zi din cei 7 ani și jumătate!   7 ani și jumătate de muncă, de dedicare, de pus suflet, de învățare, de succese, de împliniri! Așa se termină un capitol din viața mea. Un capitol plin de dăruire, momente frumoase, de momente stresante, de muncă în echipă și amintirile unui brand ce de mult a apus, dar n-am vrut să recunosc. Brandului îi urez să-și revină, echipei dezbinate, care pe unde, le doresc mult succes și mult noroc, iar celor care au rămas numai de bine!    Așadar, să înceapă un nou capitol!

Ne-am obișnuit ca de multe ori să primim surprize, de ziua noastră, de ziua numelui, de ziua soțului, de Crăciun, un ceas frumos, o bijuterie, o cerere în căsătorie. Acestea sunt surprizele tangibile la care ne gândim în primul rând când auzim cuvântul "surpriză".   Dar sunt și altfel de surprize pe care unvirsul, destinul, Dumnezeu ni le pregătește de-a lungul vieții. Sunt suprize frumoase, dar și surprize mai puțin frumoase. Toate acestea ne pregătesc pentru ceea ce urmează să ni se întâmple. Cel mai important este să primim surprizele cu mare interes și să ne bucurăm de ele la maxim. Pe cele mai puțin plăcute trebuie să le luăm ca atare și să încercam să le vedem și partea bună. Toate se întâmplă cu un rost și toate sunt aranjate de acest univers, destin sau chiar Dumnezeu într-un mod miraculous.    Nu sunt într-un moment în care să văd această surpriză mai puțin plăcută din viață mea cu ochi pozitivi, dar încerc să mă bucur de celelalte suprize extraordinare pe care m...

Fuse și se duse...cam așa aș caracteriza ultimele întâmplări. Pierzi pe de-o parte, dar câștigi pe alta. Întotdeauna există un echilibru în univers.    Tot ce am clădit, tot ceea ce am făcut 7 ani de zile, tot ceea ce am realizat cu efort, dedicare și multă muncă, într-o clipită se duc, dispar în ceată, ca și cum n-ar fi existat. Și te trezsti că trebuie s-o iei de la capăt...cu forțe noi și cu dedicarea aceea de la 20 de ani. Problema este că nu mai am 20 de ani și nu mai sunt doar eu și el...suntem 4. Dar pe de altă parte universul îți oferă în schimb alte experiențe și alte satisfacții sufletești. Tot ce-mi doresc este să pot avea tăria, puterea, dedicarea s-o pot lua de la capăt. Nici nu știu cum s-o fac și de unde să încep...    Așadar, începe căutarea...

Am un pic de timp liber și am văzut cu stupoare că ultima postare pe blog a fost 05 Aprilie... Cam de mult n-am mai scris nimic sau mai bine zis n-am mai simțit "nevoia" de a scrie...Nici acum nu sunt convinsă că e o nevoie ci pur și simplu îmi face plăcere să împărtășesc, pe scurt, cum mai arată viața mea :-). De când n-am mai scis s-au întâmplat foarte multe: am fost însărcinată, spitalizată și am doi copii frumoși și sănătoși acasă :-). Daaaaaaaaa, știu s-au întâmplat multe și mărunte. Dar așa mi-am dat seama ce mult înseamnă câteva luni amărâte și cât îți pot schimba nu numai prioritățile ci și perspectiva asupra vieții.. Profund... :-) Așa este, în luna februarie am aflat cu că sunt însărcinată, o maaaareee bucurie pentru mine și jumătatea mea. Ne-am bucurat foarte mult, ne doream de ceva vreme. După câteva săptămâni, după ce jumătatea a întrebat în față primei ecografii dacă ar putea fi doi, doamna doctor m-a șocat spunându-mi că am o sarcină gemelară...Ceea ce a fo...

De ceva timp îmi doresc să scriu despre prietena mea pentru care am o admiraţie extraordinară. Nu numai datorită curajului pe care l-a avut în general în viaţă, dar şi pentru optimismul şi puterea de a merge mai departe şi a-şi schimba viaţa la 180 de grade şi nu numai o dată.   Mi-a fost colegă la corporaţia la care eu încă lucrez şi ne-a legat o prietenie sinceră, deşi nu pot spune că vorbim foarte des, dar în momentul în care ne întâlnim pe meleaguri româneşti nu ne mai oprim din povestit :-).   Nu vreau să aştern viaţa ei pe foile albe ale blogului, dar măcar să povestesc şi să-mi exprim admiraţia pentru ultima ei schimbare în viaţă. A lucrat peste 10 ani în domeniul online la mari corporaţii cu o dedicaţie şi perseverenţă cum rar mai întâlneşti. Ultimii ani şi i-a petrecut la Viena la aceeaşi corporaţie de la care a plecat din Bucureşti şi cu toate schimbările, de la cultură, oameni până la stilul de viaţă, a rezistat 3 ani printre străini. După aceşti mulţi ani ...

E un fel de alba neagra de vreo lună încoace! Ba ninge, ba vânt, ba -28 de grade, ba ninge iar, ba troiene... Cred că de aceea nici n-am mai scris...cum să ai inspiraţie când treci cu maşină pe lângă troiene de 3m... N-ai inspiraţie nici când treci strada. Aşa iarnă de mult n-am mai văzut şi nici nu mai vreau să experimentez. Cei mult strică şi dăunează grav psihicului.    Aşadar, primăăăăăăăvaaaarăăăă, te aşteptăăăăm! ;-)

Da, am participat la un concurs de desen artistic, având în vedere talentul înnăscut pe care l-am cultivat prin muncă şi perseverenţă. Concursul a avut loc în oraşul Chitila, în Cartierul German, departe de ochii curioşi ai spectatorilor. Cei doi concurenţi am fost eu şi un mare talent al picturii şi desenului tehnic, Radu. Cel care a participat la cele mai mari expoziţii cu celebra lucrare "Bujia", cel care a câştigat ani la rândul numeroase premii (să nu uităm expoziţia care l-a făcut celebru din incinta "Emil Racoviţă").   După ore bune de muncă şi trudă, juriul prezent n-a putut delibera (cele 2 lucrări fiind extraordinare) şi prin urmare am decis de comun acord să lăsăm fanii şi publicul online să ia parte la luarea deciziei. Aşa că am lăsat mediul online, mai exact comunitatea Facebook, să decidă asupra câştigătorului. A fost o onoare pentru mine să fiu alături de un mare artist şi să pierd la numai 2 voturi distanţă.       Operele:      ...